În duminica a treia după Paște, numită și Duminica Mironosițelor, se va citi la Sfânta Liturghie un fragment din evanghelia semnată de sfântul evanghelist Marcu. Iată ce spune:
În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui lisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus vouă. Şi, ieşind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau (Marcu, 15, 43 – 47; 16, 1 – 8).
Sfânta Evanghelie din această duminică ne oferă câteva înțelesuri duhovnicești importante pentru înțelegerea vieții noastre de creștini; mai jos, vă invit să aflăm pe scurt, doar două dintre acestea.
Femeile mironosițe (persoanele responsabile cu ungerea cu mir a trupurilor celor decedați, pentru a frâna procesul de descompunere dar și în cinstea amintirii celor răposați) reprezintă pentru întreaga creștinătate nu doar un exemplu de curaj ci și un exemplu de iubire arătată Domnului Hristos, chiar și după moartea Sa pe Cruce și așezarea Lui în mormânt. Nu trebuie înțeles că aceste femei erau străine de persoana Mântuitorului; dimpotrivă, sfinții evangheliști Matei și Marcu le descriu fiind chiar foarte apropiate de cercul celor care L-au urmat mai mereu pe Domnul Iisus: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif (numită și Maria lui Cleopa), Salomeea – iată doar câteva exemple din cele care amintesc despre prezența neîntreruptă a acestor femei credincioase și foarte devotate Mântuitorului Hristos și învățăturii Sale. Se înțelege așadar de ce aceste femei, foarte de dimineață, când încă nu se făcuse ziua, au plecat spre mormântul Mântuitorului spre a-I unge trupul cu mir – uitând în contextul tulbure în care se aflau de profeția Acestuia care spusese că după trei zile avea să învieze. Din acest motiv au rămas foarte mirate când au găsit piatra mormântului dată într-o parte, fapt pe care Sfinții Părinți îl înțeleg ca pe o formă prin care Dumnezeu oferă acestor femei ocazia de a vedea cele dintâi mormântul gol și de a le răsplăti în primul rând pe ele cu bucuria Învierii Sale pentru dragostea lor față de El.
Astfel femeile mironosițe primesc primele rolul de dascăli și de apostoli ai Apostolilor și ai Bisericii creștine, pentru că prin descoperirea mormântului gol ele aveau să răspândească pentru prima dată vestea Învierii Domnului Iisus Hristos din morți. Aceasta este prima învățătură duhovnicească a evangheliei din duminica a treia de după Paște.
În același timp sfânta evanghelie ce se va citi mâine la Sfânta Liturghie trasează în linii mari și chipul femeilor evlavioase de mai târziu, care de-a lungul istoriei au devenit mucenițe sau martire, mărturisind chiar cu prețul vieții lor pe Mântuitorul Iisus Hristos cel înviat din morți. Asemenea femeilor mironosițe, multe femei din istoria Bisericii au fost și sunt și astăzi mame creștine, devotate și dedicate până la epuizare copiilor și familiilor lor. Cuvioase maici și surori în mănăstiri, născătoare de virtuți creștine sau smerite și harnice slujitoare ale Bisericii Domnului Hristos sau ale societății – iată concretizarea și multiplicarea de mai târziu a exemplului oferit de femeile mironosițe despre care se amintește în duminica ce le portă numele – Duminica femeilor mironosițe.
Femeile mironosițe aveau să se regăsească și în mulțimea de femei credincioase care veghează la căpătâiul bolnavilor în spitale, mulțimea asistentelor medicale sau a asistentelor sociale, mulțimea acelor femei care lucrează cu responsabilitate și credință în educație, cultură și în multe alte domenii de activitate și care poartă și arată în sufletul lor lumina credinței creștine și bucuria Învierii Domnului Hristos.
Prin urmare, al doilea înțeles duhovnicesc al evangheliei de astăzi subliniază exemplul profetic al femeilor mironosițe care aveau să vestească pentru creștinătatea de mai târziu bucuria Învierii Domnului Hristos și care aveau să rămână în istorie exemple alese de credință, curaj, dăruire și de dragoste față de Mântuitorul Hristos înviat.