Perioada de cinstire şi de meditare la patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos este marcată în ultima săptămână din Postul Mare prin slujbele de seară, slujbe numite şi „denii”.
În cadrul acestor rugăciuni rememorăm ultimele zile trăite de către Mântuitorul Iisus Hristos ca om, cu întreaga lor tensiune și dramă lăuntrică, într-o stare de sobrietate dar și de măreție, de tristețe și de bucurie, de pocăință dar mai ales de nădejde. Fiecare denie din săptămâna patimilor oferă o temă specială. Iată câteva semnificații:
In denia de luni seara se citește evanghelia referitoare la fățărnicia fariseilor; prin intermediul acestui text biblic se sugerează faptul că starea de pocăinţă nu reprezintă o atitudine adevărată atâta timp cât nu renunţăm la a fi ascunşi. Făţărnicia este atitudinea oamenilor nesinceri, a celor care se manifestă într-un fel dar care cred în altceva; făţărnicia este o stare de permanentă nesinceritate, de împotrivire faţă de adevăr, de ascundere a gândurilor. Din acest motiv ziua de luni din săptămâna patimilor aminteşte că cei care doresc să se apropie de Mântuitorul Hristos trebuie să fie sinceri şi să renunţe la a fi făţarnici. În acest context denia de luni seara se aminteşte despre făţărnicia fariseilor, care sunt daţi ca exemplu negativ celor ce doresc să se asemene smereniei si sincerității Domnului Hristos.
In denia de marţi seara se citeste evanghelia despre pilda celor zece fecioare si a mirelui care vine la miezul noptii. In această seară se cântă imnul ”Iata mirele vine la miezul nopţii si fericita este sluga pe care o va gasi priveghind”; prin intermediul acestor versuri se aminteste de valoarea privegherii ca stare de trezvie. Vegherea sufletească sau aşteptarea venirii Mântuitorului Hristos presupune o viaţă trăită în curăţie şi în virtute. Prin urmare, ziua de marţi aminteşte prin pilda celor zece fecioare, despre importanţa şi semnificaţia aşteptării lui Hristos prin intermediul unei vieţi curate, mereu pregătite pentru invierea cea de obşte.
In ziua de miercuri din săptămâna patimilor se citeste despre evanghelia femeii păcătoase care a plans cu lacrimi pentru păcatele ei și a sters cu părul capului picioarele Mântuitorului. În aceasta seara se aminteste si despre Iuda vanzatorul, cel care a hotărât vinderea Mântuitorului Iisus Hristos. Prin urmare, în ziua de miercuri se pune în contrast lăcomia lui Iuda care a primit prin vinderea lui Iisus 30 de arginţi cu dărnicia femeii păcătoase care a vărsat mir de mult mai mare preţ pe picioarele Mântuitorului spre a cere iertare de la Acesta pentru păcatele ei.
In ziua de Joi din săptămâna patimilor Biserica aminteste despre Cina cea de Taina si despre instituirea Sfintei Euharistii. În cadrul celor douăsprezece evanghelii ce se vor citi la denia din joia patimilor se aminteste şi despre rugăciunea din Grădina Ghetsimani, despre vinderea Mântuitorului Hristos, despre procesul Său la Ana, Caiafa şi Pilat şi despre lepădarea întreită a lui Petru.
În ziua de vineri din săptămâna patimilor Biserica aminteşte despre răstignirea și moartea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În vinerea patimilor se săvărşeşte denia prohodului Domnului, adică slujba de tânguire pentru moartea Mântuitorului Iisus Hristos, care este ultima treaptă a plângerii pentru Cel ce a fost răstignit pe Cruce, înainte de Învierea Sa. Înainte de sfârşitul acestei slujbe credincioşii înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf, ca semn al celor trei zile petrecute de Mântuitorul Hristos în mormânt.
În ziua de sâmbătă din săptămâna patimilor se aminteşte despre coborârea de pe cruce a Mântuitorului Hristos şi despre aşezarea Sa în mormânt, de către Iosif din Arimateea. Teologia învaţă că în această zi, Mântuitorul Hristos a rămas cu trupul în mormânt dar cu sufletul s-a coborât la iad de unde a eliberat din tirania morţii şi a diavolului pe Adam şi Eva şi pe toţi drepţii Vechiului Testament.
Cu acestă zi Biserica încheie ciclul patimilor Mântuitorului pentru că la sfârşitul acestei zile, seara, se săvârşeşte sluja Sfintei Învieri a Mântuitorului Hristos.