Iubiți credincioși, ne aflăm astăzi la mijlocul Postului Mare, perioadă de pregătire duhovnicească pentru învierea Domnului Hristos. Duminica de astăzi, a treia din acest post, are ca temă centrală luarea Crucii și urmarea Lui Hristos. Din acest motiv se mai numește și Duminica Sf. Cruci. Sf. Părinți au hotărât ca astăzi să se vorbească despre această temă pentru a înțelege cum trebuie să postim în această perioadă de vindecare sau de primenire duhovnicească.
Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere (Marcu 8, 34 – 38; 9,1).
Sf. Evanghelie începe prin a aminti de cuvintele Mântuitorului Hristos care a spus: „Cel ce doreste să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie!“
Mai întâi vă invit să vorbim despre primul punct: lepădarea de sine. Bineînțeles, fiecare dintre noi se întreabă: ce-o fi însemnând oare să ne lepădăm de noi înșine?
După cum știm cu toții, verbul a lepăda face referire la o acțiune de renunțare; a lepăda (la diateza activă) înseamnă a arunca, a îndepărta, a lăsa în urmă. Însă acest verb poate fi folosit și la diateza pasivă, care înseamnă că acțiunea se petrece asupra mea. Astfel încât verbul a te lepăda de tine însuți înseamnă a renunța la tine, a îndepărta ceva din caracterul tău, ceva ce nu este îți este folositor, a lăsa în urmă ceva ce nu te ajută.
Cuvintele Mântuitorului din ev. de astăzi se referă la acest al doilea sens, se referă la acțiunea care se petrece asupra mea. Cu alte cuvinte, lepădarea de mine înseamnă renunțarea la mine, la ceea ce eu cred că ar trebui să fac sau să spun atunci când mă aflu în controversă cu alte persoane.
Lepădarea de sine înseamnă să las în urmă orgoliul meu propriu și mandria mea, înseamnă să renunț la dorința mea de a face cunoscut în mod vehement puterile mele, talentele mele sau poate chiar să afirm tare și răspicat dreptatea pe care cred eu că o am. Prin urmare, acesta este lucru pe care ni-l cere astazi Mantuitorul Hristos: să fim smeriți, modești, să renunțăm la arăta celorlați ce merite avem noi.
Pentru societatea secolului XXI care promovează în mod deosebit tocmai iubirea de sine și cultivarea egoismului, lepădarea de sine pare de multe ori o aberație. Însă pentru Mântuitorul Hristos, lepădarea de sine este tocmai prima condiție pentru cei care doresc să-I urmeze Lui. A ne lepăda de noi mai înseamnă și a renunța la propriile noastre plăceri și dorințe și a ajuta pe cei care au nevoie reală de ajutor. Lepădarea de sine mai înseamnă așadar iubire, iertare, milostenie, umilință și smerenie. Cine nu are sau nu poate să capete aceste calități, nici nu poate fi următor al lui Hristos, pentru că El este exemplul absolut de smerenie și de umilință. El Însuși a spus: Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihna sufletelor voastre (Matei 11,29). Oare câți dintre noi ne ghidăm în viața noastră după acest principiu?
Așadar, reținem primul înțeles al evangheliei de astăzi: lepădarea de sine înseamnă renunțarea la orgoliul și mândria noastră și mai înseamnă preluarea smereniei și a umilinței.
În al doilea rând, Mântuitorul spune că după ce ne-am lepădat de noi, trebuie să ne luăm crucea noastră. Ce-o fi însemnând oare ați lua crucea? Întreb acest lucru cu reținere și chiar cu oarecare sentiment de rușine față de cei cărora viața nu le-a dat altă alegere decât să-și ia crucea și să meargă mai departe. Și care, ar putea explica, cu siguranță, mult mai bine decât mine, ce înseamnă luarea crucii. Crucea vieții – se referă după cum bine vă dați seama – la greutățile și la durerile vieții. Crucea vieții se referă la suferința pentru copilul sau părintele sau fratele bolnav sau se referă la durerea trecerii acestora la cele veșnice; crucea vieții înseamnă suportarea chinului și a bolii față de care greu mai găsești vindecare. Numai cei care au trăit astfel de momente pot da cel mai bine marturie despre ce înseamnă ați lua crucea vieții.
În evanghelia de astăzi, însă, când Mântuitorul ne îndeamnă să ne luăm crucea, de fapt ne și cheamă să acceptăm aceste situații de viață și să ne ducem cu ele spre El: “Ia, acceptă neputinţa ta şi urmează-mi Mie! Adu la Mine, la Hristos, durerea ta, neputinţa ta, boala ta, osteneala ta, lupta ta cu tine însuţi şi cu neputinţele tale!”. Aducând la Hristos toate aceste greutăți ale vieții, le aducem Celui care le și poate vindeca, Cel care are stăpânire asupra vieții și a morții! Iar acest îndemn nu l-am primit doar în evanghelia de astăzi ci l-am primit și cu alte ocazii, când Hristos ne-a spus: „Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați și eu voi da odihnă sufletelor voastre“!
Prin urmare, al doilea înțeles duhovnicesc al evangheliei de astăzi este acela că prin crucea vieții înțelegem toate greutățile vieții, sub forma durerilor trupești sau sufletești.
Dar să ne reamintim, cum este fraza rostită de Mântuitorul Hristos în întregime: „Cel ce doreste să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie!“ (Marcu 8,34). Așadar, iată, după luarea crucii, Mântuitorul ne îndeamnă să-I și urmăm Lui. Prin aceste cuvinte înțelegem că Dumnezeu nu vrea ca bolile, suferințele, eșecurile sau necazurile vieții noastre să ne depărteze de El. Mântuitorul ne îndeamnă foarte clar în evanghelia de astăzi: renunțați la mândria voastră (pentru că – în paranteză fie spus – de multe ori mândria este cauza primară a suferinței) și ne spune – acceptați greutățile vieții așa cum sunt ele și urmați-mi Mie! Adică ne îndeamnă să aducem Lui toată suferința noastră, pentru că El dorește să poarte împreună cu noi suferinţa noastră. El, Dumnezeu -Doctorul, vrea să intre în viaţa noastră pentru a ne vindeca de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti şi pentru a ne dărui puterea de a trece peste încercările vieții dar fără a ne îndepărta de El. El vrea să ne ajute ca să putem purta Crucea suferinţei spre a dobândi bucuria iertării si a vindecării de suferință.
Așadar, al treilea înțeles duhovnicesc al evagheliei de astăzi subliniază tocmai îndemnul Mântuitorului de a nu încerca să găsim singuri rezolvare la problemele vieții ci de a-I cere ajutor Lui, Tămăduitorul sufletelor și al trupurilor noastre!
Doar urmarea învățăturii și a exemplului de viață oferit de Domnul Hristos reprezintă singura modalitate de a găsi un răspuns coerent și complet la fiecare întrebare a vieții. Pentru că El, Creator și Stăpân al întregului univers, deține toate pârghiile existenței și ale înțelepciunii care ne pot da și nouă, ființe atât de fragile și de limitate puterea necesară de a înțelege și de a privi cu încredere, răbdare sau cu echilibru orice context al vieții. Din acest motiv ne îndeamnă în Sf. Evanghelie, amintindu-ne: “Eu – Lumină, am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric”! (Ioan, 12, 46).
Cine crede că deține puterea necesară de a găsi un răspuns la toate și de a depăsi orice încercare a vieții, indiferent de durată sau de intensitate – acela se înșală! Iar cine a făcut acest lucru până acum și este sincer – acela va recunoaște că puterea de a suporta toate încercările vieții vine prin rugăciune și prin chemarea insistență a ajutorului lui Hristos. Acesta este înțelesul cuvintelor Sale, atunci când spunea: “Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlîdițele. Cel ce rămâne în Mine și eu în el, acela adduce roadî multî, căci fără Mine nu puteți face nimic! ” (Ioan 15, 4-5)
Acesta este motivul pentru care la sfârșitul evangheliei de astăzi Mântuitorul ne și atenționează întrebându-ne: „Ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă și va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?“ Înțelegem prin aceasta că cine caută răspuns la întrebările vieții numai în explicațiile raționale ale științei sau ale medicinei are toate șansele să înțeleagă o bună parte din legile universului sau ale existenței dar nu are și șansa de a urca vreodată mai sus, pentru că mai sus se urcă printr-o altă formă de cunoaștere: prin cunoașterea în duh și în credință, pe care omul mândru, omul plin de el, omul inteligent dar necredincios nu o va putea înțelege niciodată. Iar un astfel de om poate cuprinde prin știința lui toată lumea aceasta văzută, adică o poate câștiga în cunoașterea lui dar nu poate percepe realitatea spirituală, duhovnicească, pentru că acesta este un domeniu străin de el. Iar cum sufletul nu poate fi mântuit prin rațiune și explicații fizice, un astfel de om necredincios nu-L va cunoaște nici pe Dumnezeu, pierzându-și astfel sufletul prin necredința și aroganța sa. Cu alte cuvinte, trăiește tocmai ceea ce Mântuitorul a spus astăzi: câștigă lumea întreagă – prin cunoașterea ei sau chiar prin stăpânirea ei – dar își pierde sufletul datorită necredinței lui.
Prin urmare, micul text biblic citit astăzi, la mijlocul postului Mare ne îndeamnă să nu uităm că:
- Lepădarea de sine înseamnă renunțarea la orgoliul și mândria noastră și preluarea smereniei și a umilinței.
- Prin Crucea vieții înțelegem toate greutățile vieții, sub forma durerilor trupești sau sufletești.
- Mântuitorul ne îndeamnă de a-I cere ajutor Lui, Tămăduitorul sufletelor și al trupurilor noastre!
- Suntem chemați să nu renunțăm la sufletul nostru pentru plăcerile aparente și trecătoare ale acestei vieți.
Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dea putere să putem duce la bun sfârșit această perioadă de post și să ne binecuvinteze cu pacea, cu bucuria și cu lumina Invierii Sale din morți, amin!
Pr. Ciprian,
Bad Friedrichshall, 21.03.2020