În duminica a șasea din Postul Mare se va citi la Sfânta Liturghie un text semnat de sfântul apostol și evanghelist Ioan. Iată ce spune:
Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei». Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre El şi că acestea I le-au făcut Lui. Aşadar, dădea mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta (Ioan, 12, 1 – 18).
Osana, bine este cuvantat, cel ce vine intru numele Domnului. Acesta este laitmotivul evangheliei ce se va citi la Sf. Liturghie, în duminica Intrarii Domnului in Ierusalim. Sarbatoare Intrarii Domnului in Iersusalim, mai este cunoscuta în popor si cu denumirea de “sărbătoarea Floriilor”, fiind duminica premergătoare Învierii Domnului.
Evanghelia aceasta este plina de înțelesuri duhovnicești; primul dintre ele ne arată că Maria a turnat pe picioarele lui Iisus mir de mare preț, care, conform lui Iuda, costa 300 de dinari. Acest gest al Mariei din Betania arată recunoștința pentru învierea fratelui ei, Lazăr. Însă, dincolo de acest înțeles, turnarea mirului pe picioarele Mântuitorului Hristos este un gest profetic, pe care îl descopera și–l tâlcuiește Însuși Mântuitorul Hristos, descris nu doar ca semn al recunoștinței Mariei ci mai ales ca o prefigurare a ungerii cu mir a trupului mort al lui Hristos, ce avea să se facă de către femeile mironosițe.
Pentru traditia acelor timpuri ungerea cu mir a trupurilor celor adormiti era folosită ca un semn al iubirii pe care cei ramasi în viață o aveau pentru cel mort dar si ca un efort de a feri trupul cat mai mult timp de starea de descompunere. Așadar, acest mir este direct legat de ceea ce avea să se întâmple în sfânta și marea sâmbătă, când Mântuitorul avea să șadă în mormânt, uns cu mir. Prin urmare acest mir se referă la taina morții și a îngropării Domnului Hristos. De aceea Mântuitorul a spus: „lăsați-o, că ea a păstrat acest mir pentru ziua îngropării Mele“.
Acest mir a devenit o prefigurare a Sf. și Marelui Mir care se sfințește doar o dată pe an de către adunarea tuturor episcopilor împreună cu patriarhul unei Biserici independente (autocefale). Sf. și Marele Mir se folosește pentru ungerea Sf. Mese – simbol al mormântului în care a fost pus Mântuitorul Hristos.
Tot cu Sf. și Marele Mir se sfințește Sf. Antimis, icoană de pânză pe care este pictată punerea în mormânt a Mântuitorului Hristos să fără de care nu se poate săvârși Sf. Liturghie. Si tot cu Sf. și Marele Mir se unge și pruncul (sau adultul) nou botezat.
Așadar, primul înțeles duhovnicesc al evangheliei de astăzi se referă la faptul că ungerea cu mir a picioarelor Mântuitorului Hristos reprezintă o prefigurare a morții Mântuitorului Hristos, atunci când trupul său avea să fie uns cu mir de îngropare.
Însă intrarea în Ierusalimul de atunci – Ierusalimul pământesc – este și un simbol al intrării Domnului Hristos în Ierusalimul ceresc, adică în Împărăția Cerurilor, după învierea Sa din morți. Sf. Părinți ne învață că unit cu dumnezeirea, trupul Domnului Hristos nu a cunoscut stricăciunea. Astfel, trupul Său a fost despărțit de sufletul Său în timpul morții dar nu a fost despărțit și de dumnezeirea Lui, motiv pentru care trupul mort a putut să depășească legile naturii și să învieze. Același lucru s-a întâmplat și cu sufletul Său, care, plin de dumnezeire, a biruit iadul, având avut o putere mai mare decât cea a întunericului; sufletul Domnului nu a fost sufletul unui simplu om ci al Dumnezeului – Om, Iisus Hristos, ceea ce a făcut posibilă tocmai biruirea Iadului.
Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului, care s-a petrecut imediat după ce a înviat pe Lazăr din morți a trezit încă o dată atenția și iubirea poporului, care a văzut în Domnul Hristos un izvor de viață. Urmarea acestui fapt s-a concretizat în reacția mulțimii de oameni care a părăsit pe fariseii și pe învățătorii Legii Vechiului Testament de până atunci – ceea ce augmentat invidia acestora și a grăbit moartea Sa prin răstignire pe cruce.
Astfel intrarea Domnului în Ierusalimul terestru este o prevestire a intrării Sale în Ierusalimul ceresc, prevestind astfel învierea Sa din morți. În același timp biruința asupra morții lui Lazăr este un semn al biruinței Domnului asupra propriei Sale morți și asupra morții în general.
Sărbătoarea Floriilor rămâne și o deschidere spre săptămâna sfintelor pătimiri ale Domnului Hristos, pătimiri care au însemnat nu doar suferințe fizice ci și suferințe psihologice – care au luat naștere din confruntările Sale cu mai marii cărturarilor și ai fariseilor, care-L urau și îL invidiau. Toate aceste agresiuni psihologice sunt cuprinse în textul evanghelic de mâine, ca o prevestire a tensiunii dintre cei care s-au hotarat sa-L omoare și El insusi.
În al treilea rând înțelegem, așadar, că sărbătoarea Floriilor este o pregătire pentru săptămâna patimilor și pentru învierea din morți a Domnului Hristos.
